Cat de sigur este sa spui adevarul ? Este o dilema existentiala de-a dreptul. Parintii ne invata de mici sa nu mintim, sa spunem adevarul, insa cand le ceream inca o bucata de ciocolata, ne spuneau ca " nu mai e!" ; cand ii intrebam ce fac in dormitor, ne spuneau ca se joaca si multe alte exemple care demonstreaza ca adevarul nu e intotdeauna prima optiune.
Daca am fi sinceri ( inca o chestiune de adevar) cu noi, am obtine un numar mare de situatii in care "am ocolit adevarul". Uneori am dat adevarului o alta interpretare. Cateodata am omis adevarul iar in mai multe randuri am tacut pur si simplu. De fiecare data insa, am mintit de fapt !
De acum incepe dilema ! De ce mintim ?
Unii mint din teama, unii din viclenie, altii din educatie. Unii mint pentru ca asa le cere meseria. Altii mint din obisnuinta, alti mint fara nici un motiv.
Explicatiile celor care mint sunt convingatoare si dau minciunii un iz de legitimitate. De ce mint ? Pentru ca am vrut sa o / il protejez! Pentru ca am uitat! Pentru ca nu trebuie sa se stie chiar tot.
Una dintre explicatii este insa : "de frica". Mi-a frica sa-i spun sefului ce gandesc cu adevarat, pentru ca ma da afara. Mi-a frica sa-i spun prietenului meu ce am facut, pentru ca il voi rani. Mi-a frica sa-i spun sotiei unde am fost, pentru ca ma va parasi. Mi-e frica........
Tie de ce ti-e frica uneori sa spui adevarul ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Am cunoscut o familie care zicea ca asa au fost educati sa spuna adevarul in orice situatie. Asa ca mergeau in vizita la cunostinte si le ziceau "mama ce mizerie ai in casa, buda nu e spalata ca lumea ar trebui sa iti arunci nevasta in strada ca se vede ca nu e buna de nimic".
RăspundețiȘtergereAtata timp cat minciuna nu raneste pe nimeni, nu devine cronica si ajuta la implinirea unor lucruri mari cred ca e de acceptat. E de neacceptat cand raneste, schimba vieti (in rau) cand iti creaza avantaje nemeritate, etc.