Tu ?

  Saptamana care doar ce a trecut, am fost nevoit sa iau un repaus pentru rezolvarea problemelor cu coloana (strict anatomic vorbind), drept pentru care am avut o saptamana de citit. Asa ca mi-am luat 3-4 carti (mai subtiri) si m-am retras in munti. Prima carte, usoara, nu m-a miscat. A doua, la fel de usoara, a fost "acectabila". Abia la a treia, am tras lozul castigator. Am simtit aceeasi bucurie imensa pe care o ai la intalnirea cu un prieten vechi cu care ai, in sfarsit, subiecte comune, convingeri comune, glume comune... Este o bucurie pe care am avut-o atunci cand radio guerrilla facea emisiunea de dimineata cu Dobrovolschi si Craioveanu.
  Am citit pe nerasuflate toata cartea, cu bucurie ca mai gasesc pe cineva care are aceleasi convingeri, aceleasi trairi, nici prea ipocrit, nici prea modest, dar cu multa dorinta de a gasi un mod placut de viata, de a gasi frumusetea din viata din jurul lui.
  Mi-a placut mult ca a intalnit si el aceleasi tipologii de oameni si ca le-a identificat corect, etichetand civilizat fiecare esantion in parte, ceea ce mi-a mai redus din procentul de paranoia ce ma cuprinsese - imi faceam griji ca sunt anormal si ca am probleme de adaptare la contemporan.
  M-am bucurat si ca nu am renuntat la autor, pentru ca, trebuie sa recunosc, nu am avut aceeasi reactie la alte scrieri ale domniei sale. Acum insa, pot spune ca am dat o sansa relatiei si o pot explora mai bine, tinand cont si ca am mai imbatranit ceva.
  Spre sfarsitul lecturii, m-am intristat putin, cand am realizat ca avea dreptate cand spunea ca, datorita inflatiei de "scriitori"," folozofi" , "guru"... etc,  oameni sunt in pericol sa isi cheltuie timpul citind ceva nepotrivit, nefolositor sau chiar daunator.
 Intrebarea mea insa este: daca cei care vor citi cartea  si se regasesc in tipologiile descrise (si aici vorbesc de cele cu conotatii negative)  pot recunoaste ca fac parte din una din ele? isi pot recunoaste greselile? se straduiesc sa faca ceva sa se indrepte ?
Eu DA !  
Tu ...??  

O poveste ...

    Am auzit povestea cu darurile lui D-zeu, cum le-a impartit el pe toate : norocul, desteptaciunea , verticalitatea, dragostea de munca, cinstea, bunul simt, delicatese de-astea, insa nu stiu cum dracu de noi ne-am ales cu ....astea. Poate chiar "dracu" a avut vreun amestec ? Sau noi ne-am crezut mai smecheri sa raspundem la invitatie? Cred ca suna destul de bine invitatia, gen " Dragii mei copilasi de pe Pamant,va rog sa veniti luni , la ora 09:00 sa va impart cateva daruri pentru a va face viata mai frumoasa !" Ion a deschis un ochi, l-a inchis la loc si a continuat sa mestece firul de iarba pe care il avea in gura."Cine-i , fa ?" " Dumnezeu. Ne-a invitat luni dimineata sa ne imparta ceva daruri. La 9 sa fim acolo!"  Ion se intoarce pe partea cealalta. "Da' bine ma, fix la 9 o sa ma duc !"
Si uite asa, ca atunci cand a ajuns el, la 2 dupa amiaza, Dumnezeu era deja plictisit si nervos. "Bine ma Ioane, ma faci sa astept aici, in soare ca fraieru' ! Nu ti-am spus 9 ?
 Ion se uita in sus la soare ( avea dreptate D-zeu , chiar era cald tare) si ridica din umeri " traficu' ....Doamne. Ia zi , ce-mi  dai ?
 Pai Ioane, nu mi-a mai ramas decat astea mai naspa, lenea,ceva hotie, prostie multa, parsivenie si ipocrizie.Si ceva frumusete, da' doar pentru femei. Restul , s-au dat de dimineata !
 "Pai , dace e moca, le iau pe astea, a spus Ion sictirit. Altceva ?
Nimic !
Haidi pa !
 Acum stau si ma intreb daca D-zeu a avut vreo pregatire inainte sa se apuce de facut lumea sau inainte sa se apuce de impartit lucruri. Sau daca a mai facut ceva inainte, daca avea experienta.... Nu cred. Ca altfel stia ca romanii intarzie si fac alegeri proaste!